Monografie

Cea dintâi menţiune documentară întâlnită pentru satul Dimi­deni de la Prut, în ţinutul Dorohoi, datează din 23 septembrie 1616, când „Radu voievod, domn al Moldovei dă şi întăreşte Mănăstirii Dragomirna dreptele sale ocini şi miluiri pe care le-a lăsat răposatul Lupul Stroici logofăt…, aceste sate anume… şi Bârsăneştii şi Dimidenii din ţinutul Dorohoi…, care sate i-au fost lui drepte ocini din drepte urice şi ispisoace de la domnii de mai înainte, pe care unele le-a avut din moştenirea sa părintească, altele cumpărate pe drepţii săi bani…”[1].

La 30 mai 1617, acelaşi Radu voievod întăreşte Mănăstirii Dragomirna satul Dimideni, pe Prut, şi siliştea Bârsăneşti, sub Cărpeniş… care au fost ocini ale lui Stroici logofăt. În zilele lui Ştefan Tomşa voievod (1611-1615, 1621-1623) Vasile, fiul logofătului Stroici a venit cu Constantin (Movilă) voievod şi cu oşti leşeşti asupra ţării. Domnul a luat de la mănăstire daniile lui Lupul Stroici şi le-a dăruit unor boieri credincioşi. La cererea mitropolitului Anastasie Crimca, Radu voievod şi Divanul redau şi întăresc mănăstirii dania anterioară[2]. La această dată satul exista.

Se pare că doar o parte din moşia Dămideni a fost în stăpânirea logofătului Lupu Stroici (mort în 1609), dar nu putem face precizarea dacă aceasta era din moştenirea părintească sau dintre cumpărăturile sale. Urmaşii lui Lupul Stroici prelungesc disputele cu Mănăstirea Dragomirna pentru stăpânirea de la Dămideni, care la începutul secolului al XVIII-lea avea caracter răzeşesc[3].

Vatra vechiului sat Dămideni a fost la doi km sud-est de actualul sat Romăneşti, în marginea de est a pădurii Caradan, pe malul drept al Prutului într-o zonă inundabilă, în anotimpurile bogate în precipitaţii, de unde s-a mutat în perioada 1910-1912, parţial, şi definitiv, după 1922, pe locul unde în prezent se află Satul Vechi, de unde, apoi au început să-şi facă locuinţe familiile tinere, dar şi unele dintre familiile mai vârstnice, pe ambele laturi ale DN 24 C Ştefăneşti - Iaşi, pe locul unde astăzi se află Satul Nou sau, simplu, Dămideni. După asfaltarea acestui drum, gospodăriile se organizează numai în preajma sa.

Biserica din satul Dămideni a urmat mişcarea aşezării. În 1832 s-a construit biserica din bârne de lemn, căptuşite cu scânduri, cu cheltuiala fraţilor Vasile, Enache şi Petrache Buzilă, stăpânii celei mai mari părţi a moşiei. La această biserică au slujit preoţii: Ion Sachelariu, Neculai Verincu, Alex. Gaşpar[4].

În Satul Vechi Dămideni (actual) s-a construit biserica cu acelaşi hram „Sf. M. Mc. Gheorghe” în perioada 1951-1953 prin strădania pr. C. Botez, ajutat de epitropul Mihai Curcă, prin contribuţia credincioşilor, având ziduri din cărămidă pe fundaţii de beton.

În Satul Nou Dămideni a început construcţia unui nou locaş de biserică în 1989, prin strădania preotului Vasile Marineac. După realizarea fundaţiilor şi a unei părţi de zidărie, lucrările au încetat din lipsa fondurilor. Intervenţia omului de afaceri Gelu Tofan, căsătorit cu Mariana (Onofrei) din Dămideni, a determinat realizarea unui locaş reprezentativ pentru această parte a ţării, cu dotări de excepţie. Acest sfânt locaş a fost sfinţit la 27 iunie 1999 de către Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, însoţit de Î.P.S. Ioan al Kareliei şi Finlandei, Î.P.S. Petru al Basarabiei şi P.S. Calinic Botoşăneanul, înconjuraţi de un sobor de preoţi.

Şcoala din satul Dămideni şi-a început activitatea în anul şcolar 1932-1933 şi a funcţionat până în anul 1952 în casa învăţă­to­ru­lui Ioan D. Caradan. Local propriu pentru şcoală s-a dat în folosinţă în anul şcolar 1961-1962.

Şcoala funcţionează de la înfiinţare cu clasele I-IV.